Dictionar de astronautica
AERODINAMICA
AERODINAMICA
- ramura a mecanicii care studiaza miscarea corpurilor in atmosfera sau
in alt mediu gazos. Densitatea aerului constituie un parametru
principal in calculul traiectoriei si programului de zbor al misiunilor
spatiale. Legile scurgerii gazelor de-a lungul corpurilor diferit
profilate si evidentierea efectelor aerodinamice asupra acestora in
conditii variate de miscare sunt studiate in suflerii (tuneluri)
aerodinamice (subsonice, supersonice, hipersonice) si prin experiente
cu rachete si obiecte cosmice. Se urmareste optimizarea profilului
corpului care are de strabatut atmosfera in regim stabilit sau
realizarea unei forme avantajoase pentru obtinerea regimului de miscare
dorit. Au fost stabilite forme si profile optime pentru ca scurgerea
aerului de-a lungul obiectului, care inainteaza sub o incidenta data,
sa produca o franare minimala si o incalzire controlata a invelisului.
In regim de zbor subsonic, profil avantajos este cel ogival
(proiectil), iar in regim supersonic, forma conica ascutita. La
reintrarea in atmosfera cu viteza cosmica sau cu viteza hipersonica (de
cel putin 5 ori viteza sunetului in aer) forma adecvata pentru partea
frontala este de trunchi de con alungit, cu capatul rotunjit. Rachetele
iau startul de la viteza zero; in straturile cele mai dense capata
viteze subsonice; pe masura ce urca, viteza creste, dar se patrunde in
straturi cu densitate tot mai mica. Masuri pentru prevenirea efectelor
distructive ale incalzirii aerodinamice la intrarea in atmosfera:
profil adecvat, controlul unghiului de incidenta, invelis
termorezistent. Corpurile in evolutie extraatmosferica nu impun
restrictii in privinta formei, aceasta adoptandu-se potrivit cerintelor
de amenajare interioara.
|
|
