Constelatii

Stelele pe care le vedeti seara pe cer par a fi dispuse pe o gigantica sfera ce înconjoara Terra. Realitate aceasta este doar o iluzie , pentru ca în realitate ele umplu spatiul cosmic asa cum moleculele de aer umplu un balon. Desigur aceasta este o comparatie vadit hiperbolizata pentru a va ajuta sa întelegeti câ în realitate aceasta sfera de care vorbeam nu exista.

Dar ce sunt atunci constelatiile? Ele nu sunt altceva decât niste creatii ale oamenilor pentru a recunoaste mai bine cerul. Desigur, multe din denumirile actuale sunt pastrate înca din antichitate atunci când oamenii îsi imaginau pe cer diferiti monstrii, sau animale mitologice. Asa cum am mai spus constelatiile ne ajuta sa recunoastem cerul. Însa nu în toate timpurile constelatiile erau identificate dupa stele. În America de Sud de exemplu vechii azteci si mayasi numeau constelatii acele locuri intunecate de pe cer, unde nu erau stele. Desigur în zilele noastre când poluarea este atât de mare nu se pune problema sa vedem un cer atât de înstelat încât sa nu vedem stelele separat, ci ca un nor luminos brazdat din când în când cu locuri lipsite de stele, de culoare neagra, pe care sa le numim constelatii.

Constelatiile se împart si ele în mai multe tipuri. Astfel exista constelatii vizibile tot timpul anului (Ursa Mica, Ursa Mare, Dragonul), constelatii care par a rasari si apune (Orion, Gemenii, Leul), fiind vizibile doar în anumite anotimpuri, si constelatii invizibile datorita latitudinii de 45 grade in care ne aflam (Crucea Sudului, Centaurul).

Exista de asemenea unele constelatii ce pot contine în interiorul lor alte constelatii. De regula ele sunt enorm de mari încât au trebuit împartite în doua sau trei alte constelatii (exemplu: Constelatia Ophiuc si constelatia Sarpelui). Exceptie de la regula sunt asterismele. Ele sunt regiuni ale unei constelatii, si sunt de regula cele mai vizibile regiuni ale constelatiei respective. Un exemplu este asterismul Carul Mare din constelatia Ursa Mare.

Unele stele din constelatii pot fi folosite ca repere în gasirea altor constelatii sau stele (exemplu: ultimele doua stele din Carul Mare duc spre Polaris, sau Steaua Polara cum mai este cunoscuta în prezent. Spun prezent pentru ca periodic steaua care indica nordul se modifica. Cauza acestei schimari a stelei polare este miscarea oscilatorie, asemenea unui titirez, a Pamântului pe orbita sa. Aceasta miscare determina evenimentul numit Precesiune. În timpul precesiunii axa Terrei descrie o elipsa pe cer. De aici se deduce ca Pamântul îsi schimba steaua polara datorita faptului ca inclinarea fata de ecuatorul ceresc a planetei este suficient de mare pentru ca elipsa sa treaca prin diferite stele ale cerului. Peste 26 000 mii ani steaua polara va fii Vega din constelatia Lyrae. În timpul precesiunii Soarele pare sa rasara din diferite constelatii. Acest fapt este datorat ramânerii an urma lui cu circa 1 grad la 72 de ani. Cunoscând acest fapt, putem deduce cat este necesar Terrei sa efectueze o rotatie completa. Astfel avem 72 ani pentru un grad si 360 de grade pentru o rotatie completa. Un calcul simplu ne arata ca sunt necesari 72*360=25920 ani pentru o oscilatie copleta.