Inceputurile Universului 
  Sistemul solar 
  Cometele 
  Fenomene astronomice 
  Stele 
  Constelatii 
  Articole 
  Dictionar de astronautica
  OnLine Radio           


Stiri




"Spirit" a ajuns pe Marte



Modulul Spirit a transmis imagini color de mare rezolutie, dupa ce a reusit sa stabileasca contactul direct cu centrul de comanda al NASA, transmite BBC. Pozitionarea cu succes a antenei principale a robotului a facut ca datele sa fie transmise catre Pamant in doar 9 minute. Initial, procesul dura cateva ore, pentru ca datele erau transmise catre sateliti care orbiteaza planeta Marte si apoi retransmise catre Pasadena. La ora 05.20 GMT, oamenii de stiinta de la JPL (Jet Propulsion Laboratory) au izbucnit in urale dupa ce au primit semnale direct de la robotul Spirit. "Este fantastic! Am reusit sa ridicam si sa pozitionam antena principala a vehiculului martian din prima incercare", a declarat coordonatorul misiunii, Mark Adler. Datorita reusitei manevrelor de stabilire a contactului direct intre centrul de comanda din Pasadena si modul, au putut fi transmise catre NASA primele date telemetrice si stiintifice ale acestei misiuni pe Marte, precum si primele fotografii color ale peisajului martian obtinute prin intermediul camerelor de inalta rezolutie montate la bordul vehiculului. Inca de la inceput, misiunea lui Spirit pe Marte nu a fost ferita de dificultati. Astfel, duminica, orarul misiunii a fost intarziat din cauza imposibilitatii coordonatorilor misiunii de a elibera vehiculul martian de pe platforma pe care a fost parasutat pe solul Planetei Rosii. Aceasta problema ar putea decala orarul misiunii cu "un sol" - o zi martiana, care este cu aproximativ 40 de minute mai lunga decat o zi pe Terra. O alta incercare dificila pentru succesul misiunii, prin care va trece echipa de coordonatori ai NASA, consta in indepartarea airbag-urilor care au atenuat contactul modulului Spirit cu solul martian si care momentan impiedica deplasarea acestuia. Operationalizarea robotului care va explora suprafata lui Marte este prevazuta a se realiza intr-un interval de timp intre trei si cinci zile martiene si include cateva manevre dificile printre care eliberarea celor sase roti ale vehiculului prin mijloace pirotehnice si pozitionarea lor corecta pentru misiunea de trei luni pe Planeta Rosie.

NAVETA SPATIALA COLUMBIA S-A PRABUSIT
.





MICROBII POT TRAI PE MARTE

In cadrul unui experiment de simuare a atmosferei martiene, s-a dovedit ca exista microbi care pot trai in aceste conditii, transmite BBC.

Utilizand o incinta speciala, numita Camera Andromeda, Timothy Kral, de la Universitatea din Arkansas, a reprodus conditiile atmosferice de pe Marte. Ulterior, a introdus aici culturi care traiesc pe Pamant.

Este vorba despre niste microorganisme numite metanogene, deoarece, pentru respiratie, se multumesc cu metan, fara a avea nevoie de oxigen. Acestea s-au descurcat bine in atmosfera martiana reprodusa in laborator, cercetatorii fiind interesati sa vada cum se dezvolta pe termen lung.

Oricum, prima concluzie care poate fi trasa de pe acum este aceea ca planeta vecina poate gazdui viata. Astfel, teoriile conform carora pe Marte a existat viata cel putin in forme incipiente sunt acum privite intr-o alta lumina.

De asemenea, aceasta descoperire da un nou impuls cecetarilor teoretice cu privire la posibilitatea de terraformare a planetei vecine, adica la transformarea ei intr-o planeta similara Terrei. (Sursa BBC)






UN ASTEROID AMENINTA PAMANTUL




Asteroidul 2002NT7, descoperit in iulie, a devenit unul dintre cele mai celebre corpuri ceresti. Nu este deloc intamplator, deoarece calculele arata ca ne poate lovi pe data de 1-02-2019.


Cel mai periculos asteroid de pana acum


Denumit pe scurt NT7, asteroidul in discutie a fost vazut pentru prima oara pe 5 iulie 2002, cu ajutorul Observatorului Linear din New Mexico, ce face parte din programul de supraveghere automata a cerului. De atunci, astronomi din toata lumea si-au indreptat telescoapele spre el, adunind-se, pina in prezent, peste 200 de observatii.

Stralucirea sa indica faptul ca trebuie sa aibe un diametru de vreo doi kilometri. Un asteroid bine facut, s-ar putea zice. Insa partea proasta este ca, in urma calculelor preliminarii, s-a stabilit ca acesta se afla pe o traiectorie de coliziune cu Terra.

Este, asadar, un asteroid care merita toata atentia. Pe scara Palermo, care indica probabilitatea ca un corp ceresc, asteroid sau cometa, sa loveasca Pamintul, NT7 a primit cotatia de 0,06, fiind primul bolovan cosmic ce inregistreaza o valoare pozitiva pe aceasta scara. Cu alte cuvinte, acesta este cel mai periculos asteroid detectat pina in prezent. El va putea fi observat cu mai multa usurinta in urmatoarele 18 luni.

Aceasta inseamna ca, in curind, astronomii vor avea toate datele necesare pentru a-i recalcula traiectoria cu o precizie si mai mare.


Un impact ar fi devastator

In cazul in care se va confirma faptul ca NT7 va percuta Pamintul, atunci avem o problema. Cu cei doi kilometri ai sai in diametru, NT7 este un asteroid de calibru mediu. La o viteza de intrare in atmosfera de 28 km/s, el este capabil sa distruga un continent intreg. Intr-un astfel de scenariu, sustin expertii, va avea de suferit intreaga planeta. Mai exact, ar avea loc schimbari climatice importante, iar linia tarmurilor va fi modificata. In cel mai rau dintre cazuri, in functie de locul si unghiul impactului, inclinarea axei Pamintului ar putea sa fie schimbata, ceea ce ar da peste cap si succesiunea anotimpurilor.

Totusi, avertizeaza oamenii de stiinta, este inca prematur sa intram in panica. Pe de o parte, calculul traiectoriei are o abatere de un milion de kilometri, dupa cum a admis Dr. Donald Yeomans, astronom NASA, de la Jet Propulsion Laboratory, din California.

Pe de alta parte, chiar si daca se va dovedi ca un impact este iminent, exista suficienta vreme pentru a incerca o deviere a asteroidului. Mai multe modalitati de a schimba traiectoria unui asteroid sint studiate si simulate pe calculator de citiva ani buni, in caz de nevoie urmind a fi puse in practica.


Coliziune "aproape" sigura

Adevarul este ca pot trece citeva saptamini sau chiar luni de zile pina la confirmarea banuielii ca asteroidul 2002 NT7 va trece razant pe linga Pamint, dar nu il va lovi. Totusi, sustin expertii, este bine sa fim pregatiti.

Profesorul Mark Bailey, directorul Observatorului Armagh, din Irlanda de Nord, atrage atentia ca, daca va fi sa fie, nu ne vom confrunta cu o ploaie de meteoriti. „Va fi ceva similar impactului cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter a declarat el, precizind ca, pe masura ce NT7 se va apropia, astronomii vor fi capabili sa determine momentul impactului cu o precizie de o secunda.

Desigur, aceasta precizare este valabila numai in cazul in care se va dovedi ca NT7 se afla cu adevarat pe o traiectorie de coliziune cu Terra.

Istoria mai citeaza cazuri

Geologii cunosc destule exemple de cratere meteorice, adica aparute in urma prabusirii unui asteroid. Cel mai bine se vad cele din America de Nord, unele dintre ele atingind dimensiuni impresionante. Un bun exemplu este craterul Barringer, din Arizona. Vechimea sa este estimata la aproximativ 50.000 de ani, fiind creat de un asteroid cu diametrul cuprins intre 100 si 300 de metri. Se estimeaza ca, inainte de intrarea in atmosfera, a carei traversare l-a erodat, trebuie sa fi masurat 200-300 metri in diametru.

Craterul provocat de acest impact este impresionant: are o adincime de 180 m si un diametru de 1,2 km. Calculele indica faptul ca scoarta terestra a fost zguduita de 60.000 de tone de roca dura, fapt care s-a tradus printr-un cutremur puternic, resimtit pe intreaga planeta. In momentul in care a lovit Pamintul, s-a inregistrat o explozie echivalenta cu cea provocata de 3,5 milioane de tone de TNT, apreciaza expertii, care a vaporizat aproape intreaga masa a bolidului cosmic.

Un alt caz notoriu, mai aproape de noi, a fost in Siberia. La 30 iunie 1908, toate seismografele din lume au tresarit brusc. Undeva in taigaua siberiana, mai precis in Tunguska, a avut loc o explozie infioratoare. Nici acum nu este limpede ce a fost, anume asteroid sau cometa. Dar, indiferent de caz, este sigur ca acel corp ceresc a explodat in atmosfera, datorita supraincalzirii, deoarece la sol nu s-a descoperit nici un crater.


Nimic nou sub soare

Vi se pare exagerat ca un meteorit sa loveasca Pamintul? Nu ar fi ceva nou, s-a mai intimplat de citeva sute de mii de ori de-a lungul istoriei planetei noastre. Cel mai des a fost in perioada de formare a Terrei, cind atmosfera nu era atit de densa ca in prezent, functia ei de scut protector fiind mult redusa. Ulterior, majoritatea asteroizilor au ars in atmosfera, incalzindu-se puternic la frecarea cu aerul. Totusi, cei de mari dimensiuni au reusit sa strapunga bariera atmosferica si au percutat Pamintul, uneori foarte violent.

Spre norocul nostru, asa ceva se intimpla destul de rar, in medie o data la fiecare 50 de milioane de ani. Faptul ca ultimul impact major a avut loc acum 65 de milioane de ani este de natura sa ne tina in alerta. Din fericire, tehnologia de acum este promitatoare. In plus, sa nu uitam, ca ea va evolua semnificativ si in urmatorii 15 ani, timpul maxim pina la o eventuala interventie impotriva lui NT7.

Conform ultimelor informatii, se pare ca cea mai agreata metoda este amplasarea a doua propulsoare pe suprafata asteroidului periculos. Puse in functiune, acestea ii vor modifica orbita doar atit cit sa nu mai constituie o amenintare.

Lucrurile se vor simplifica insa dupa ce se va incheia determinarea tuturor asteroizilor a caror orbita intersecteaza orbita Pamintului. Se cunosc deja peste 1.500 de astfel de asteroizi si sint monitorizati. Se estimeaza ca numarul lor trebuie sa fie de zece ori mai mare.

Este asadar o chestiune de timp pina vom cunoaste toti asteroizii amenintatori si, totodata, vom avea ac de cojocul lor.


Extinctia dinozaurilor a fost pusa pe seama unui asteroid. Se crede ca ei nu au putut supravietui modificarilor climatice cauzate de un impact distrugator. Practic, alaturi de trei sferturi dintre speciile de acum 65 de milioane de ani, dinozaurii au avut de facut fata unei ierni care a durat decenii. Termperatura a scazut dramatic datorita prafului dens ridicat in atmosfera la impactul asteroizilor si in urma seriei de eruptii vulcanice declansate de socul inregistrat de scoarta terestra. Acest praf a diminuat drastic lumina soarelui, afectind in primul rind plantele si, ulterior, intreg lantul trofic.


Dinozaurii au patit-o


E cunoscuta teoria conform careia dinozaurii ar fi disparut ca urmare a unei catastrofe planetare, la originea careia s-a aflat un asteroid de mari dimensiuni. Ceea ce se uita este faptul ca simultan cu dinozaurii au mai disparut trei sferturi din speciile de atunci. Oamenii de stiinta explica in detaliu ce s-a intimplat acum 60 de milioane de ani.

In primul rind, este limpede ca ultimii dinozauri s-au stins in decursul unui secol sau doua, ceea ce reprezinta un interval extrem de scurt, la scara geologica, deci este clar vorba despre o catastrofa. De asemenea, locul impactului a fost identificat in Golful Mexic, golf care - de forma circulara ! - s-a format tocmai datorita asteroidului prabusit aici. Apoi, geologii au dovedit ca exista, in mai multe puncte de pe glob, un strat de cenusa bogata in iridiu, a carui vechime este tot de 60 de milioane de ani.

Aparitia sa a fost pusa pe seama prafului ridicat in atmosfera in urma impactului si care s-a depus la sol in decursul citorva zeci de ani. In ceea ce priveste concentratia de iridiu din acest strat, ea este explicabila, deoarece acest element chimic e prezent din abundenta in componenta asteroizilor, alaturi de fier, nichel si alte metale.

In fine, cel putin pina la ora actuala, o alta teorie care sa justifice intr-un mod rezonabil disparitia dinozaurilor nu exista. Pina in prezent, cea mai credibila ipoteza ramine aceea a asteroidului urias, deoarece explica si disparitia multor alte specii de plante si animale.

Unde este, de fapt, pericolul

Trebuie sa o spunem, presa din ultimele zile a exagerat cam mult. Este foarte adevarat ca NT7 este cel mai periculos asteroid de pina acum. Insa, e cazul sa o subliniem, el este totodata un asteroid generos, in sensul in care s-a lasat descoperit cu 17 ani inainte de un posibil impact.

Aceasta inseamna ca puterile spatiale au timp suficient pentru a elabora un proiect comun cit se poate de clar. Sa ne reamintim, aceleasi puteri cosmice au fost capabile sa construiasca impreuna Statia Spatiala Internationala. Imaginati-va acum acelasi efort, creativ si financiar, concentrat intr-o operatiune menita sa ne salveze de la un dezastru ecologic global, cum ar fi impactul cu un asteroid de mari dimensiuni.Faptul ca avem la dispozitie 17 ani nu poate fi decit de partea noastra.

Pericolul cel mare sta insa intr-un alt asteroid decit NT7, mult mai grabit, care nu ne-ar lasa prea mult timp de actiune. Din fericire, exista proiectul Spacewatch, supervizat de NASA, care tocmai cu detectarea asteroizilor periculosi se ocupa. Ramine de sperat ca vom avea sansa de a nu ne confrunta cu unul dintre ei inainte de infiintarea unei echipe operationale, dotate cu toate cele necesare.




PLANETELE JUPITER SI SATURN S-AU FORMAT IN DOAR CATEVA SUTE DE ANI




Planetele gazoase gigantice ca Jupiter si Saturn s-au format, probabil, in cateva sute si nu in cateva milioane de ani, asa cum se credea pana in prezent, arata un studiu publicat joi in Statele Unite.

Ipoteza general recunoscuta in astrofizica este ca pentru formarea planetelor gazoase de dimensiunea lui Jupiter sau Saturn este nevoie de peste un milion de ani. Ipoteza este pusa sub semnul intrebarii de articolele publicate in revista Science.

Potrivit acestui studiu, planetele aflate in formare sunt supuse efectului stelelor din jur, de genul Soarelui din sistemul nostru, care emit o cantitate foarte mare de caldura si disperseaza gazele care se acumuleaza in jurul acestora. Daca procesul este indelungat, gazele sunt imprastiate de radiatiile stelelor, subliniaza astrofizicianul Thomas Quinn, de la Universitatea Washington.

"Daca o planeta gazoasa nu se poate forma rapid, probabil ca nu se va mai forma deloc", a estimat profesorul Quinn.

Noua teorie, rezultat al unui model matematic, postuleaza ca discul de materie (numit disc protoplanetar) incepe sa se fragmenteze imediat ce si-a inceput rotatia in jurul unei stele tinere. Pe masura ce discul se fragmenteaza, se formeaza rapid gramezi de materie care atrag gazele, acestea formand un invelis in jurul stelei.

Acest model permite explicarea faptului ca alte doua planete gigantice din sistemul nostru solar, Uranus si Neptun, nu au invelisuri gazoase ca Jupiter si Saturn, arata autorul. Potrivit teoriei sale, la epoca la care s-au format Uranus si Neptun, acestea erau foarte apropiate de o stea care apoi s-a indepartat de sistemul nostru solar.

Teoria nu se refera la planete telurice ca Pamantul sau Marte, situate mai aproape de Soare. Autorul studiului presupune ca aceste planete, mai mici, s-au format in cursul unui proces mai lung care corespunde mai degraba modelului clasic de nastere a planetelor .





O DOVADA IMPORTANTA A STAT CATIVA ANI INTR-UN SERTAR





O bucata de roca care a fost lasata de cativa ani intr-un sertar la Universitatea Aberdeen s-a dovedit ca a apartinut unui asteroid ce a lovit Terra in urma cu 140 de milioane de ani.
Ramasita stravechiului corp ceresc a fost descoperit de Dr. Gordon Walkden in Bristol in urma cu cativa ani, dar a pus-o asa, fara sa o examineze, intr-un sertar al biroului sau.

Se spune ca este prima dovada a existentei unui asteroid cu un diametru de peste trei kilometri, relateaza "Daily Record".

Corpul ceresc a intrat in atmosfera terestra in urma cu 140 de milioane de ani, iar in urma impactului s-a produs o explozie de 40 de milioane de ori mai puternica decat cea nucleara de la Hiroshima.

Se crede ca bucati din asteroid s-au imprastiat pe o distanta de mii de kilometri. Dr. Walkden si-a dat seama ca piatra lui este foarte importanta imediat dupa ce s-au descoperit dovezi clare ale distrugerii dinozaurilor in impactul unui asteroid cu planeta albastra.

El a spus: "Am colectat o bucata dintr-o roca ciudata, cu mici si stralucitoare sfere verzi. Nimeni nu a stiut ce este, asa ca am asezat-o intr-un sertar si am uitat-o acolo pana acum".

"Apoi, dupa ce au fost emise detaliile impactului asteroidului in Golful Mexic, cel care a ucis dinozaurii, mi-am dat seama ca sferele verzi sunt identice - ceea ce am detinut eu a fost, de fapt, dovada unui impact major al unui asteorid", a continuat omul catedrei.

Este vechi de 140 de milioane de ani, cand se stie ca a avut loc un impact in Canada. Esantioane din acea roca vor fi expuse la Natural History Museum din Edinburgh (Scotia) si la Universitatea Aberdeen.





Copyright 2004- Toate drepturile rezervate
webmaster - Marilena Ion

Politica de confidentialitate